meserias in bricolaj: vreau sa fiu meserias (sau macar sa stiu ce face unul)

11/26/12

vreau sa fiu meserias (sau macar sa stiu ce face unul)

introducere in bricolaj

vrei un meserias ieftin si bun? uita-te in oglinda! il vezi? ei bine, da, tu esti!

cand trebuie sa faci o interventie / reparatie prin casa, cand trebuie sa aplici o inventie, sa creezi ceva, sa construiesti, cand vrei sa-ti impresionezi iubita ca esti mai mester ca manole iti trebuie doar doua lucruri: vointa si scula potrivita.

zici ca nu poti? aiurea, de ce-ai fi tu mai fraier decat un nea vasile expertu' lu peste? nu esti! n-ai auzit ca romanii au talent? ai si tu, dar inca nu stii. si-ti lipseste experienta. dar asta se rezolva.

dupa cum stii, meseria se fura, iar aici gasesti o groaza de chestii de furat :) lasa-l pe nea vasile, ca nu-ti convine sa apelezi la el: iti ia si banii, iti impresioneaza si gagica, iti face si treaba proasta. mai bine fa-o cu mana ta. nu scump si prost, ci ieftin si bine.


acuma, sunt si exceptii. daca esti corporatist si castigi 10 mii de euro pe luna, inchide laptopul si du-te. du-te si fa bani! lasa-ne, ca avem treaba! iar pentru treburile marunte din casa convoaca-l pe nea vasile. te rezolva el.



hai ca am rezolvat problemele de compatibilitate. daca ai citit pana aici si n-ai dat "alt-F4" e clar ca
  • nu esti miliardar
  • vrei sa faci lucruri cu mana ta
iti mai lipsesc scula si trainingul pentru utilizarea ei. trainingul ti-l ofer eu, apoi vei sti cu ce se mananca activitatea respectiva si te duci sa-ti iei scula. sau nu. oricum, esti aici, esti ucenic la scoala de meseriasi.

as zice ca ai nimerit bine. n-am o diploma pe care sa scrie "expert in masini de gaurit", de exemplu, dar am folosit cam tot ce misca in materie de masinarii electrice portabile. chiar detin un arsenal care rivalizeaza cu al lui nea vasile - expertu' lu' peste.
in plus, nea vasile asta nu mai poate veni la mine sa zica "lasa, sefu', ca stiu eu mai bine cum se face". din pacate pentru el stiu si eu. si s-a intamplat de multe ori sa stiu mai bine ca el...

e si normal sa ma pricep, sunt oarecum tooloholic. asa cum gagicile stau si se uita cu orele la haine, eu stau la raionul de fiare si masinarii. si, exact ca gagicile, nu plea plec prea de acolo cu mana goala:) am bormasini, surubelnite electrice, slefuitoare, flexuri, circular, pendular, truse de chei fixe, inelare, tubulare, drujba, aparat de sudura etc. ce dracu fac cu ele? ca nu le iau degeaba si nici nu le tin in vitrina ca sa le mai sterg din cand in cand de praf.
 
in primul rand, nu prea imi plac asa-zisii meseriasi, de care e plina tara. toti incep cu "sefu', io am lucrat la case mari, am fost in italia, spania, franta, sunt cel mai tare din parcare", discurs prin care te lasa sa intelegi ca au inventat cel putin apa calda, daca nu si mersul pe jos. cu un asemenea cv evident ca cer si un onorariu exorbitant, de expert.

toate-s relativ bune pana vine vorba de facut treaba. atunci incep necazurile: intarzie, lucrarea costa mult peste estimare, e mult mai complicata decat credeau la inceput (evident ca tu esti de vina pentru ca nu le-ai oferit nu stiu ce amanunt), lucreaza neglijent si cand pleaca sigur ar mai avea ceva de facut, dar tu nu observi la timp.

deci, asa zisul meserias lucreaza murdar, lent, prost si scump. si apare intrebarea mea: de ce sa apelez la un neispravit, cand e de ajuns sa ma chinui un pic si fac eu treaba mai bine ca el, mai repede si mai ieftin? de ce sa-i dau lui bani ca sa-mi monteze o galerie, cand cu aceeasi suma imi pot cumpara o bormasina, dau gaurile, fac treaba curat si raman si cu scula?

in al doilea rand, nu-mi plac meseriasii neseriosi, de care e plina tara. il sun pe nea vasile, ii spun despre ce e vorba, il chem. "vin, sefu'! se poate sa nu vin? maine sunt acolo!". il sun dupa trei zile. "sefu', vin, da' a intervenit ceva. cum termin, va dau telefon". il mai sun dupa o saptamana. "sefu', sa-mi sara ochii din cap, am fost ocupat. da' vin maine". cand il mai sun dupa doua zile ii spun sa nu mai vina, ma descurc.

situatia asta e reala, asa mi-am cumparat betoniera. 8 milioane scula, 2 miloane cimentul si nisipul, am chemat doi prieteni, am folosit reteta de B 300 dintr-un pliant holcim si am turnat placa de care aveam nevoie. am facut-o singur de n-o sparge nici bomba antibuncar, iar la final am ramas cu scula pe gratis (pe lucrarea asta merterul imi ceruse fix 10 milioane).
practic, ar trebui sa le multumesc meseriasilor neseriosi / prosti / si una si alta, nu sa-i vorbesc de rau. lor le datorez priceperea acumulata de-a lungul timpului. din cauza lor m-am apucat sa fac gauri, taieturi, suduri, sa frezez, sa polizez, sa tencuiesc etc. mergand dintr-un meserias prost in altul am ajuns sa-mi cumpar scule, sa invat sa lucrez cu ele si sa le fac singur cam pe toate: mobila din lemn, din pal, gard din fier, am turnat beton, am pus gresie, am tencuit, am decorat pereti, am facut instalatie sanitara, electrica etc. si am avut numai de castigat: bani, scule, experienta, pricepere. nu spun ca le nimeresc pe toate din prima. mai gresesc, ma injur singur, stric, refac, dar pana la urma reusesc. traiesc pe principiul "do it yourself" si traiesc bine.


sa facem un pic de teorie. de iti trebuie scule? ca, vorba aia, contele de monte cristo a sapat cu mana goala in piatra vreo 14 ani ca sa evadeze, timp berechet sa-si puna la punct si planul razbunarii. deci, se poate, pana la urma te descurci si fara. eventually, vorba americanului:) pe de alta parte, cu uneltele potrivite monte cristo ar fi parasit temnita in circa 25 de minute. nu mai era subiect de roman, dar castiga o viata. cam asta-i diferenta!
imi respect timpul, nu-mi place sa-l pierd aiurea, n-am chef sa tai un cornier de 40 cu bomfaierul. e rudimentar, pe bune. transpir, obosesc, irosesc prea multe minute din viata degeaba. cu flexul imi ia 10 secunde. plus ca imi respect mainile. pot folosi foarte bine o surubelnita manuala ca sa strang 60 de holtzsuruburi, dar voi face basici in palma si pe degete, imi vor muri bicepsii sau ce grupuri de muschi participa la efortul manual. d-aia spun: traiasca surubelnita electrica!
aici se poate argumenta mult si bine, dar cred ca e destul. daca te afli aici, probabil ca gandesti la fel. sau ti-a trecut prin minte sa explorezi aceasta posibilitate. sa trecem la treaba. voi posta pe acest blog ceea ce stiu despre sculele pe care le am / folosesc. nu toata polologhia despre cum se baga in priza si se apasa pe buton ca sa porneasca. astea-s informatii disponibile in instructiunile de folosire (si ar fi bine sa le citesti macar o data). eu ma voi orienta spre tips-urile de exploatare, pe care le-am invatat dupa ce am facut multe greseli.
una peste alta, ca sa folosesti o scula la capacitate maxima nu e mare inginerie. nu-ti trebuie 3 facultati. trebuie sa ai grija si rabdare. grija, pentru ca multe scule sunt periculoase. mie, de exemplu, desi il folosesc de vreo 10 ani, mi-e frica de flex si acum. cand il folosesc, il strang in mana de parca viata mea ar depinde de asta. de fapt, chiar depinde! e o scula atat de puternica, incat iti poate zbura oricand din mana. sau se sparge discul si schijele alea pleaca in toate directiile cu viteza de speriat. sau ti se blocheaza in material si te smuceste de nu stii unde va ajunge discul in urmatoarea fractiune de secunda. doamne fereste! cat despre rabdare, e clar la ce foloseste: nu te apuci sa construiesti o casa imediat dupa ce ai aflat reteta betonului. faci niste probe, amesteci ingredientele in diferite concentratii si spargi ce ai turnat ca sa vezi cat de bine rezista. deci, intai iti verifici indemanarea, abia dupa ce esti sigur ca stapanesti tehnica te apuci de lucru.
materialele postate aici reprezinta ceea ce americanul ar numi basic info. entry level. genul tutorial text / foto / video. apoi, totul depinde de bunavointa ta. si de creier! insist pe asta pentru ca orice scula e o arma cu care-ti poti face rau. deci, inainte de toate, informeaza-te cu privire la masurile de securitatea muncii. ti le da fabricantul odata cu scula si trebuie sa le citesti cu atentie.


avertizare funny

recunosc, nu am nevoie de avertizarea din foto :)) la fel, e funny cand iti scrie ala in instructiuni sa nu-ti bagi limba la trifazic :)) dar sunt si lucruri importante in manualele lor. mai bine pierzi 5 minute din viata citind decat sa pierzi o bucata din tine si sa ajungi la stirile de 5.
tot din instructiuni trebuie sa inveti cum functioneaza masinaria. pe ce butoane sa apesi, ce se intampla cand le actionezi, d-astea. dupa ce te-ai familiarizat cu scula mai ai doar de exersat. inainte de a pune flexul pe profilul rectangular de fier in locul unde ai dat semn, sacrifica cativa centimetri din teava pentru o taietura de proba ca sa vezi cum e cu flexul, sa vezi cum iti solicita mainile, in ce directie sar scanteile si spanul, cum arata taietura, daca ai mers drept sau stramb etc. deci, pana sa te apuci de treaba, joaca-te un pic cu masinaria, astfel incat sa nu distrugi ceea ce vrei sa repari / construiesti. de fapt, exercitiul asta e ceea ce au meseriasii in plus fata de noi, amatorii. de asta ne si incredem in ei: speram ca au gresit deja de o mie de ori la alti clienti, deci cand ajung sa lucreze pentru noi sunt stapani pe ceea ce fac. pariez ca multi dintre ei chiar sunt maestri in domeniile lor, dar nepasarea si nesimtirea ii fac sa ofere servicii proaste si scumpe. gata cu astea, facem singuri ceea ce ne trebuie!

trebuie sa te avertizez: ceea ce scriu eu aici nu inseamna training profesionist. pe ala il capeti la liceu, la scoala profesionala, la scoala de meserii sau cum s-or numi acum institutiile de invatamant de profil. deci, nu-ti iei diploma oficiala in manuit masini electrice portabile daca citesti blogul asta! aici gasesti un minimum necesar de informatii care te ajuta sa folosesti eficient cateva scule la tine acasa, la treburi marunte. eu iti prezint niste sfaturi din experienta mea personala, astfel incat sa nu faci aceleasi greseli ca mine. sa construiesti, nu sa strici.

gata, de acum trecem la treaba. spor!


(ai de propus un subiect? e vreo scula cu care ti se pare ca ar fi complicat sa lucrezi? e vreo operatiune pe care vrei s-o executi, dar nu stii ce scula ar fi mai potrivita? scrie in comment. nu promit sa raspund pe loc, dar incerc sa ofer un feedback rezonabil)

2 comments:

  1. buna ziua as dorii sa fac si eu niste cutii postale pentru scara 20 la numar.
    ma puteti ajuta ? deci, vreau sa le fac din pal 18mm am gasit firma unde sa tai dar nu stiu ce dimensiuni sa le zic sa mi taie si nici ce fel de balamale sa pun si nici incuietori, bineinteles cat mai ieftin.
    Bugetul meu pentru cele 20 de cutii este de 450ron. alaturez o imagine de pe net cam ce fel de cutii doresc sa fac , fara avizier. va multumesc anticipat .
    http://www.practicmagazin.ro/produse/58798.jpg

    ReplyDelete
    Replies
    1. buna ziua

      pentru inceput as zice ca bugetul e foarte mic! cand am scris eu postarea despre accesorii dulap, am dat vreo 20 de lei pe o broasca din aceasta cu cheie yale. 20 de bucati ar acoperi cam tot bugetul (asta, daca folosesti broaste mai sofisticate, fiecare cu propria cheie. daca folosesti d-alea banale, de usa de sifonier, care se deschid toate cu aceeasi cheie, probabil ca iesi mai ieftin)

      in privinta dimensiunilor la care trebuie taiat pal-ul, sorry, n-am ce zice. trebuie facut un proiect. eu as masura o cutie postala standard si m-as ghida dupa ea. acolo trebuie sa incapa cel putin un plic euro (formatul asta inseamna un A4 impartit in 3, cel de factura), dar poate ca in blocul pentru care gandesti proiectul vine multa corespondentza de dimensiune mai mare, tip revista. deci dimensiunile unei cutii postale trebuie gandite si dupa specificul locului.

      ca balamale as folosi varianta banda. cumpar bucata de 2 metri si o tai la dimensiune. pentru a reduce costurile, m-as gandi alternativ si la un sistem de articulatie rudimentar, dar functional: o tija care sa traverseze toate cutiile aflate pe o coloana, pe care sa fie prinse usile respective prin doua cleme "U" sau "O". astea ar putea fi din plastic sau tabla. nu cred ca exista piesa asta fabricata ca atare, trebuie improvizat ceva din ceea ce exista pe piatza, trebuie cautate niste cleme / bride / ceva care sa se potriveasca acestui scop, poate trebuie modificate.

      sau as improviza balamaua pentru fiecare usa din doua bolturi metalice utilizate ca suport de polita din pal. usita cutiei postale e usoara, nu e cu pretentii mari, deci ar functiona ok. insa tot ar trebui facuta o improvizatie: clema "L" de pe usa, care ar intra pe boltz. asta ar putea fi gasita ca atare in magazin sau confectionata artizanal din tabla (gaurita si indoita), iar montajul s-ar face cu usa deschisa.

      spor la proiectat, spor la realizat!

      Delete