meseriasu' ceasornicar




tag heuer stricat + chinezarie functionala = superceas

   

un superceas automatic din gunoi

nu, n-am reparat ceasuri! nu sunt chiar atat de tare :) dar am facut ceva foarte misto.

in acest proiect am realizat un ceas unicat, combinand alte doua piese:

• un tag heuer automatic skeleton (fake, evident), cumparat din bazar cu vreo 20 de euro si mort dupa 2 zile. s-a rupt balansul, mi-au zis mai multi ceasornicari de-ai nostri, nu se mai poate repara. deci piesa #1 e un ceas spectaculos, dar mort, de pus la gunoi

 

tag heuer frumos, dar stricat





automatic skeleton no name chinezesc



• un no name chinezesc automatic skeleton, cumparat din alt talcioc tot cu vreo 20 de euro. merge la o luna dupa cumparare, deci sunt sanse sa mearga toata viatza. nu arata grozav. deci piesa #2 e un ceas banal, functional. pentru cei care apreciaza "piesele", e tot un gunoi






geam safir tag heuer

ajungem la combinatia dintre cele doua. de ce? pai, aveam un mecanism care mergea, dar si o carcasa care-mi placea. una de fitza, tag heuer, cu geam din safir si spectaculoasele lui reflexe albastre. m-as fi bucurat sa-l mai port, dar ar fi fost si o victorie de orgoliu daca as fi reusit sa pup doua ceasuri intr-unul singur. pentru mine a fost destul ca sa ma apuc de treaba. iar acum, la final, as zice ca a meritat efortul

sculele necesare sunt improvizate. pentru capacul filetat de pe spatele ceasului mi-ar fi trebuit o scula specuala, dar am folosit un subler. scula a doua: un ac pentru extragerea cheitelor. si, sa nu uit, daca nu vezi foarte bine ai nevoie de o lupa / o lentila / ochelari care maresc.



sublerul l-am adaptat de capul meu la aceasta operatiune, n-a trebuit sa ma invete cineva. am demontat multe ceasuri la viata mea, stiu ca nu e nu e de folosit surubelnita cand deschizi capacul infiletat pentru ca lasa urme (zgarieturi)

 

capace ceas zgariate cu surubelnita

cat despre pontul cu acul, l-am aflat de la ceasornicari. am furat meserie, adica: m-am uitat cum procedau in momentul in care am dus tag heuer-ul la reparat. mesele ceasornicarilor sunt mascate, ascunse sub tejghea, dar daca insisti vei reusi sa tragi cu coada ochiului la ce fac ei acolo.

 

 

siguranta cheita ceas automatic

cheitza aia are o sigurantza pe care o eliberezi daca apesi cu acul pe un butonas din mecanism. ca sa pui cheita la loc pur si simplu o bagi in gaura si apesi pe ea pana face click. uite in foto sigurantza de la ambele ceasuri, apoi in video vezi cum am procedat

http://www.youtube.com/watch?v=V09WtaYfQIQ

(am pus si link-ul, ca nu m-a lasat sa atasez videoclipul din contul meu youtube. dracu stie ce are computerul / netul / youtube-le / site-ul blogger la ora asta)

bun, am doua ceasuri demontate. extrag mecanismul valid si incerc sa-l bag in carcasa frumoasa. evident ca nu se potriveste. diametrul mecanismului e cu 1 mm mai mic decat diametrul interior al carcasei, dar nu-i o problema sa-l centrezi. cand ii pui suportul de plastic si infiletezi capacul la loc va fi stabil si exact in centru. problema a fost insa la grosime. mecanismul chinezesc se scufunda pur si simplu in cutia tag heuer, iar gaura pentru cheie nu mai era pe axa din carcasa. a trebuit sa inventez un distantier circular, pe care sa-l pun intre mecanism si fatza ceasului. distantierul asta are o particularitate: e la vedere, deci trebuie sa aiba fatza, nu poti folosi orice material!

cureaua are cusatura rosie, spatele curelei e rosu, pe fata ceasului e o inscriptie rosie, e clar: distantierul meu va fi rosu.



     

intai am incercat cu niste dopuri din plastic de la diferite recipiente (pulverizator, detergent, deodorant, d-astea). cu greu am gasit diametrul perfect, dar problema de maxima dificultate a fost sa tai o felie perfecta dintr-un cilindru. n-am reusit, asa ca am cautat alte variante. ideea salvatoare: "colierul de buzau", care in traducere libera inseamna... o bucata de sarma.

am bagat in ecuatie sarma de cupru cu izolatie rosie. am scos la analiza toate resturile de sarma rosie din rezerva personala si am ales nuantza potrivita



 

sarma asortata cu tag heuer :))

am facut un cerc la diametrul exact, l-am pus in carcasa si am atasat mecanismul: perfect! cu asta am reusit sa aliniez si axele pentru cheita (de la mecanism si carcasa).

 

distantier de sarma pt fag heuer :)

gauri pt cheita pe aceeasi axa



 

cheite diferite ca lungime

cand am bagat mecanismul in carcasa a trebuit sa fiu foarte atent, nu cumva sa ating limbile cu sarma, ca le indoiam (ti-am zis ca mecanismul avea joc pe lateral in carcasa). apoi i-am pus cheita. n-am mai folosit cheia originala, ca era prea scurta, asa ca am folosit-o pe cea de la tag heuer. din fericire, capetele functionale sunt standard, asa ca s-a potrivit.





nu mai incape si capacul

cand sa vin cu capacul au aparut problemele cu grosimea: distantierul meu arunca mecanismul prea in afara, nu puteam pune capacul. din fericire, izolatia de plastic e maleabila, asa ca am incalzit-o un pic si am apasat cu putere capacul, apoi l-am infiletat. m-am uitat pe cadran: functiona!!!




      

pericolul ar fi fost ca la presare o bucata de plastic / sarma sa atinga piesele in miscare ale mecanismului si sa le blocheze, deci sa opreasca ceasul. din fericire, a functionat. ba chiar arata de parca ar fi fost facut in fabrica :) 

 

rezultatul: am un ceas unicat, de fitza, numai bun de folosit la agatzat gagici :))

tatg heuer mort si inviat cu un mecanism skeleton made in china

daca-l vezi pe strada, sa nu te uiti la purtator ca la un bogatan cu ceas de 5000 de euroi. sa stii ca-s eu, supermeseriasu', cu jucaria mea compilata din doua gunoaie de 20 de euro fiecare :)



nasterea unui superceas

e cazul sa-ti arat si ultima modificare adusa ceasului: am scos cele doua cheitze de sus si jos, ca oricum erau inutile si ma cam agatzam in ele, iar in gaurile din carcasa pe unde treceau axele am pus silicon (cu pistolul prezentat aici http://supermeseriasu.blogspot.com/2012/12/tutorial-pistol-de-lipit-cu-silicon.html) ca sa nu intre suvoaie de apa in ceas (scula nu e waterproof, chit ca pe ea scrie ca ar fi asa, dar sa te speli pe maini merge)

asta e o postare atipica pentru blog: nu-ti arat nimic legat strict de scule sau de proiecte. e doar o demonstratie ca putina pricepere si multa bunavointa sunt de ajuns pentru a reusi, un argument ca nu strica putin tupeu in abordarea proiectelor, chiar si in domenii in care te gandesti ca n-ai ce cauta, ca nu merita sa-ti bagi nasul pt ca sunt prea complicate, inabordabile.

putina pricepere si bunavointa! cu ingredientele astea doua poti face cam orice!

spor, meseriasule!