construim cutia din pal
avem placi cantuite, trecem la realizarea corpului de mobilier. redusa la esentza, operatiunea asta inseamna prinderea doua cate doua a placilor de pal la unghi de 90 de grade. (daca ai ambitia sa faci un dulap in forma de trapez / paralelogram / alta forma ciudata, deci cu unghiuri diferite de 90 de grade, trebuie sa mai astepti. poate ca ne vom ocupa altadata de asa ceva)
pentru ca sunt foarte multe de spus si de aratat, vom trata asamblarea placilor in mai multe posturi. in acesta facem un fel de introducere in asamblare + teoria surubului in pal
introducerea inseamna de fapt un pic de studiu si o decizie. ma refer la modul in care vrei sa asamblezi placile. teoretic, sunt doua variante:
 |
| montaj geometric, colt in colt |
- montaj geometric exact, placile asezate colt in colt
- montaj aparent gresit, cu o abatere de 1 mm. se intalneste la placi orizontale sprijinite pe cele verticale, dar si la placi verticale sprijinite pe cele orizontale. in ambele cazuri, placa sprijinita e retrasa 1 mm spre interiorul corpului de mobila
 |
| placa orizontala retrasa |
 |
| placa verticala retrasa |
niciuna dintre metode nu este superioara celeilalte. variantele cu placa retrasa sunt folosite din ratiuni estetice sau sunt un rezultat deloc suparator al folosirii cantului abs (calculele sunt facute la dimensiunea placii, gaurile sunt date pe linia de fabricatie inainte de cantuire). as zice ca orice ai decide e bine. deci, mergi in magazinele de mobila, studiaza ce fac fabricantii si hotaraste-te cum vrei sa procedezi. e important sa tii cont de asta atunci cand incepi sa dai gauri!
hai sa vedem si cum prindem placile. doua tipuri de suruburi se preteaza la utilizarea in pal
- autofiletant
- euro
la ambele variante poti opta pentru capacele de mascare de diferite culori.
 |
surub autofiletant + capace
|
 |
surub euro + capace
|
 |
| surub euro |
surubul autofiletant cu diametru mai mic de 3 mm (masurat pe interiorul filetului) poate fi insurubat in plin, fara gaura prealabila. in cazul pal-ului normal, cu densitate mica, e chiar bine sa faci asta pentru ca fortzeaza lemnul aglomerat din zona gaurii si-i mareste densitatea.
 |
| tipuri de surub si pregatiri de insurubare in placa pal |
in cazul placilor mdf (medium density fiber) sau hdf (high density fiber) e bine sa dai gaura chiar si pentru suruburile subtiri. la fel procedezi in cazul placilor pal cand folosesti la suruburi mai groase de 3 mm. altfel, risti sa spargi placa
suruburile euro n-au varf ascutit, sunt groase, deci necesita o gaura de intrare in pal. daca le fortezi sa intre in placa negaurita s-ar putea sa reusesti, insa risti sa spargi placa
la asamblarea a doua placi cu suruburi, ai de dat doua gauri. placa de intrare a surubului e placa de trecere, deci trebuie gaurita la diametru mare, masurat la varful filetului sau pe gatul surubului. gaura din cealalta placa trebuie sa aiba diametrul egal cu diametrul masurat la baza filetului. poti s-o faci si un pic mai mica, "un pic" insemnand cateva zecimi de mm. adica, daca ai surub de 4 il poti infileta si intr-o gaura de 3,5, dar nu mai mica
 |
| ericsson si gaurile necesare in placile de pal |
suruburile se monteaza in pal in doua variante:
- normal (la 90 de grade fatza de placa)
- in lateral
 |
| semn cu creionul & punctatorul |
la gaura normala, cand dai semne te sfatuiesc sa folosesti un creion foarte bine ascutit. precizia e esentiala, nu vrei sa tragi o linie cu latime de 1 mm. retine: creionul foloseste numai la semne preliminare! inainte de a da gauri, marcheaza locul cu un punctator (cui, surub cu varf, burghiu, orice obiect ascutit). asta te ajuta la precizie: burghiul se va sprijini in gaurica facuta in melamina, nu va aluneca de pe semn
e de preferat sa folosesti burghie pentru lemn, care au un varf special (sunt de fapt freze, nu burghie: pe mijloc au un varf de centrare si alezeaza pe tot diametrul gaurii simultan). sunt bune si alea pentru fier, dar taisul inclinat poate strica melamina, mai ales la diametre mari (vezi video). cand largesti o gaura se schimba situatia: foloseste numai burghiul pentru fier, ca se autocentreaza bine pe gaura de largit
numeroase gauri date in placa de pal trebuie sa aiba o anumita adancime. producatorii de scule ne ajuta sa nu gresim si ne ofera un opritor care se monteaza pe burghiu. sincer sa-ti zic, eu nu-l folosesc, ti-l prezint doar ca sa stii ca exista. in cazuri de genul asta prefer sa ma opresc din cand in cand din gaurire, sa masor adancimea si sa vad daca e cazul sa continui. mi-e frica de opritor pentru ca poate zgaria melamina. daca iti doresti sa cumperi, gasesti pe piata pentru toate dimensiunile de freze.
 | |
|
gaurile date in lateralul placii sunt mai delicate. daca suprafata nu e cantuita, nu poti marca pozitia gaurii cu precizie, nu ai un punct fix pe care sa sprijini burghiul si acesta poate fugi (o face in 99% din cazuri) in momentul in care il invarte bormasina.
 |
| improvizatie pentru gaurit placa de pal in lateral |
daca poti, improvizeaza un dispozitiv care sa imobilizeze bormasina si sa tina placa la distanta corecta fata de burghiu. (in foto vezi improvizatia mea: bormasina fixata in menghina la boloboc pe orizontala, un suport din lemn care sa aduca placa de pal la nivelul burghiului, cateva gauri date pentru verificare / reglaj fin)
daca n-ai menghina (desi un meserias ar trebui sa aiba asa ceva) sau nu vrei sa strici manerul bormasinii in menghina, poti folosi un dispozitiv special conceput sa fixeze bormasina. am vazut multe modele pe piata cu preturi intre 60 si 100 de lei, dar in fotografie vei vedea unul mai ieftin, de vreo 35 de lei. se prinde de masa ca masina de tocat, iar partea care imobilizeaza bormasina e reglabila 360 de grade. reglajelese fac cu un imbus de 6.
(e cea mai ieftina si in opinia mea nu merita sa dai bani pe dispozitive complexe ca sa faci un dulap; i-ati scula scumpa daca deschizi fabrica de mobila si-ti recuperezi investitia)
 |
| suport bormasina |
inca ceva despre gaurile din lateralul placii: daca-ti fuge bormasina spre una dintre fetzele placii sau iti fuge placa fata de burghiul fix risti sa tranformi burghiul intr-o parghie cu care spargi pal-ul. la fel se intampla si daca infiletezi un surub gros intr-o gaura prea mica, surubul va functiona ca o pana si sparge placa
ultima mentiune legata de gaurirea placii pe lateral. cand dai o gaura pentru asamblarea tija - cama, precizia e vitala! gaura de trecere a tijei trebuie sa se intalneasca cu gaura pentru cama. daca-ti fuge burghiul sus-jos fatza-spate stanga-dreapta, cama nu se mai cupleaza cu tija, deci nu asamblezi nimic. aia din fabrica dau asemenea gauri cu masini de precizie mare. cand folosesti o bormasina portabila trebuie sa exersezi un pic, sa ai mana antrenata si sa fii extrem de atent. e unul dintre motivele pentru care sistemul asta nu prea e de uz casnic (eu marchez axa gaurii pentru tija cu creionul si incerc sa tin burghiul pe linia aia - o sa vezi in postul urmator)
hai sa vorbim un pic si despre frezarea gaurilor de diametru mare, ca sunt numeroase elemente de asamblare care cer ditamai gauroaiele.
 |
| burghie & freze de lemn |
ai nevoie de un set de freze. grija mare de unde le cumperi. daca le iei din magazin, nu-i problema. pastreaza bonul si daca sunt proaste (strambe, decalibrate etc) le schimbi. daca le iei de la tarabele de scule / fiare / suruburi, te poti alege cu niste gunoaie. chinezii fac si lucruri bune, si lucruri proaste. cele bune ajung in america, cele proaste la tarabele din romania. deci, verifica-le inainte sa dai banii pe ele!
mai departe, ai nevoie de un semn pe pal, o bormasina si ii dai drumul la treaba. ca sa fiu sigur ca nu gauresc prea mult, eu ma opresc din cand in cand sa masor adancimea gaurii, sa vad daca e cazul sa continui.
deocamdata te las sa te joci cu bormasina si suruburile pentru pal, sa exersezi, sa-ti faci mana. consulta eventual si postarea "tutorial bormasina" http://supermeseriasu.blogspot.ro/2012/12/tutorial-bormasina.html, unde-ti spun cate ceva despre gaurile in pal. poti sa arunci o privire si pe posturile despre ferastraiele circular si pendular, unde iti povestesc cum sa tai pal-ul ca sa arate bine.
apoi ia cateva resturi de placa, gaureste-le, baga suruburi in ele, sparge-le, fa tot ce-ti trece prin minte astfel incat sa nu mai ai surprize atunci cand te apuci de treaba pe bune.
in posturile urmatoare iti voi prezenta cele mai populare sisteme de prindere a placilor de pal.
pana atunci, spor la tot ce faci, meseriasule!
PS: proiectul e descris pas cu pas in aceste postari:
No comments:
Post a Comment