scoate tocilarul din tine
nu ne punem cu burta pe carte tocmai acum, in vacanta! ne ocupam de ascutit lucruri :)
dupa ce am facut proiecte complexe, gen dulap din pal (in
seria de aici), abordarea unui subiect
atat de banal, precum ascutirea unui cutit, pare o gluma. si totusi, sa
recunoastem ca presiunea sociala asupra unui meserias e cu mult mai mare pentru
operatiunile simple decat pentru proiectele complicate. adica, nu cred ca vreo
partenera de meserias ii poate reprosa "hai, ma, nu esti in stare sa faci
si tu un sifonier...". dar replica "da-o-n colo, niciun cutit nu mai
taie ca lumea in casa asta" e des intalnita in viatza de zi cu zi :)
vorbim deci despre sculele taietoare din casa meseriasului
si despre ascutirea lor prin cea mai buna metoda
teoria taisului: orice lama de pe lumea asta, fie ca e de
barbierit, de cutit sau foarfeca, este o piesa metalica cu o muchie perfect prelucrata
(asta-i ascutita dpdv tehnologic) si realizata la unghi sub 90˚ (asta-i ascutit
dpdv geometric). cand muchia asta se toceste / rotunjeste spunem ca s-a tocit
si intervenim de urgenta, ca sa evitam reprosurile meseriasei :)
ca sa ascuti asa ceva trebuie sa prelucrezi perfect plan una
sau amandoua fetze ale muchiei. exista niste scule predestinate acestei
operatiuni: pila, piatra de polizor, disc de flex, glaspapir sau masina de
frezat. ultima varianta este pentru cei care mai au prieteni pe la vreo uzina
mecanica. o eliminam din start, la noi in tara fabricile-s pe cale de
disparitie. vorbim despre celelalte variante si le aplicam punctual la
obiectele din casa.
cutit - ideal ar fi sa respecti unghiul facut de fabricant pt tais. poti folosi orice ca sa-l ascuti, de la pila la flex, insa te avertizez ca la prelucrarea manuala n-ai precizie si lama ar putea arata serpuita ca dracu. de dragul esteticii te sfatuiesc sa utilizezi ascutitorul special de cutite. tine lama pe verticala si freaca taisul energic pe rolele alea.
foarfeca - iti recomand tot dispozitivul special de ascutit. foarfeca
are doua lame, deci doua taisuri, care sunt in contact unul cu altul pe fetzele
interioare. la astea nu te baga, ca strici dinamica foarfecii de n-o sa mai
taie never ever! contactul perfect dintre cele doua suprafetze este insasi
definitia efectului de forfecare. ascute-le pe cele exterioare. poti folosi
polizorul sau flexul imobilizat, dar iti trebuie mana precisa, de tocilar
profesionist. e mai simplu sa folosesti ascutzitorul special de cutite. ai insa
grija cum pui foarfeca pe role, la ce unghi si ce parte a taisului se ascute.
pe fetzele din interior vei observa niste zgarieturi la citiva mm distanta de
tais. asta-i semnul ca le-ai ascutit bine (vezi in foto de jos)
masina de tocat carne - cand meseriasa ta se va pregati sa
gateasca sarmale / chiftele ori va dori sa toace carne doar asa, de divertisment,
sigur iti va zice: "auzi, nu prea mai taie masina asta, nu poti sa-i faci
tu ceva?". daca nu vrei sa mananci fast-food si / sau sa dormi pe presh trebuie
sa reactionezi rapid :)). fii atent la doua piese: cutitul si sita.
cutitul masinii de tocat are 4 taisuri, care la randul lor
au cate doua fetze: una care gliseaza pe sita, una inclinata. in mod normal ar
trebui sa ascuti partea inclinata, dar aici iti recomand o varianta mai simpla:
ascute simultan toate cele 4 fetze care
se freaca de sita. pui o foaie de glaspapir cat mai fin pe o suprafata plana,
asezi acolo cutitul si freci pana arata ca nou. apasa pe cutit in mod egal pe
toate cele 4 lame, sa nu alterezi planeitatea celor 4 taisuri! poti ascuti la
polizor / flex celelalte fetze ale taisurilor, dar parca nu merita efortul. de
ce sa faci 4 prelucrari cand o poti rezolva dintr-una? sita se ascute numai pe
glaspapir. procedezi la fel: pui foaia pe o masa, apesi sita egal pe toata
suprafata si freci pana te plictisesti.
topor - in sfarsit, esti liber sa folosesti polizorul sau
flexul! (poti si cu pila, dar e o scula preistorica, as folosi una mai
eficienta). ai liber la sculele astea pentru ca precizia prelucrarii nu mai conteaza
atat de mult. adica, erorile afecteaza doar estetica toporului, nu si functionarea
lui. cu asta nu tai unghii, despici busteni :)
la polizor e simplu, ai de mentinut fix unghiul de atac al
pietrei. la flex e mai complicat, ca ambele obiecte sunt mobile si trebuie
tinute ferm. iti usurezi sarcina (si imbunatatesti rezultatele) daca
imobilizezi una dintre ele: ori prinzi toporul in menghina si plimbi toporul pe
langa el, ori tii flexul imobilizat intr-un dispozitiv special
dalta, șpiț
- varful de dalta are un tais mai special, cu doua suprafetze de atac. una e
cea din varf, care taie. asta are spre 90˚. a doua e realizata la unghi mai
ascutit. e destinata betonului si functioneaza ca o pana, care sparge materialul.
importanta e ascutitra muchiei. si aici poti folosi polizorul sau flexul,
rezultatele sunt ok. grija mare la unghiuri, incearca sa le respecti pe cele originale,
gandite de fabricant
de frumusetze, as fi pus in postarea asta si o poza cu meseriasul tocilar ambulant, ala care
se plimba printre blocuri si ajuta gospodinele. n-am prins asa ceva pe
strada, ramane pe alta data.
ce sa-ti mai zic? spor la ascutit! daca n-ai cu ce, uite si un dispozitiv pt cutite si foarfeci: dispozitiv de ascutit. sau ia-ti direct un polizor de banc
dupa ce termini, meriti o bere :)
noroc, meseriasule!
No comments:
Post a Comment